cam asta mi s.a intamplat in ultima vreme, multe, ciudate, deodata si amestecate..le.am luat asa cum au venit, n.am avut timp sa le diger, m.am bucurat nespus de fiecare clipa insa ieri m.am oprit o clipa sa.mi trag rasuflarea..a fost rasuflarea cea mai lunga si greu de suportat din viata mea, parca am tinut.o cam mult de data asta
ma simt grea si ma doare tare sufletul, incerc sa ii impac pe toti si in final singura persoana pe care nu ma obosesc sa o impac sunt eu, viata.i asa de scurta iar eu deja am irosit 1042 de sambete, maine va fi a 1043.a mea sambata pe Pamant si vreau sa fie altfel, vreau sa aibe miros de toamna, culori roscate si adiere de vant prin par
nu mai cred in ce credeam inainte, de fapt acum stagnez, nu mai cred in nimic si asta imi goleste sufletul si mintea, as grava cu degetele o multime de ganduri fugitive sau dimpotriva ganduri care locuiesc in mine, insa nu pot, am blocaj...am nevoie de un semn de la Doamne Doamne, sa m traga de maneca si sa.mi zica bland drumul tau nu e pe aici, esti ratacita insa uite iti indrum eu pasii pana iti gasesti drumul, un semn vizibil, usor si care sa nu doara...un semn si atat, apoi eu voi stii ce trebuie sa fac, exista insa o problema nu stiu daca il merit, daca prin tot ceea ce fac imi castig dreptul de a primi indrumare si consiliere din parti divine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu