azi nu e una din cele mai bune zile ale mele...doar ca n.am putere azi, sunt 'moale'..
ma simt vinovata si ma detest..
mami si tati au avut un accident de masina pe 1 ianuarie 2009, veneau de la Sibiu unde au petrecut Revelionul si la 5 minute de casa noastra buf, un bou din arges a trecut pe rosu si i.a lovind in plin, i.a proiectat spre un stalp...traiesc amandoi, e cel mai important...masina e praf, cei care o vedeau sunau cu frica, parea ca nimeni nu scapase cu viata din accident dupa cum aratau masina si stalpul...mama a fost cel mai rau ca sa zic asa si inca este, ma simt vinovata ca nu sunt suficient de rabdatoare si incurajatoare cu mama, ca nu o ajut cat ar trebuie si ca ii induc fara sa vreau o stare de nervozitate si tristete...din cauza "lui", da din cauza ta, d.aia ma simt asa..stii uneori am impresia ca ai pandit momentul ala in care sa nu gandesc limpede si sa fiu de acord cu o groaza de chestii, chiar crezi ca mai aveam si altceva in cap decat mama si tata?...m detest pe mine ca am plans si plang mai mult dupa tine decat dupa ce li s.a intamplat alor mei, cred ca nici acum nu constientizez ca puteam sa raman singura pe lume, doar eu si nu constientizez pentru ca au fost multe, timpul scurt, iar eu sunt undeva intre 'a crede' si 'a nu crede'...am simtit nevoia sa.mi fi aproape, sa ma intrebi daca am nevoie de un umar sa plang, de un sfat, sa ne vedem, ceva...cand colo tu de abia asteptati sa scapi de mine..sunt revoltata, confuza, furioasa si trista si da toate in acelasi timp!
au trecut doar 2 seri de cand n.am mai vbt cu tine, ciudat dar iti simt lipsa, imi gasesc o groooaza de ocupatii ca sa nu intru pe mes, te.am mutat intr.un grup mai jos in lista de mes ca sa nu te vad cand esti..esti pe permanently offline..ce sa fac? da mi.e dor sa vorbesc cu tine, pentru ca orice s.ar intampla avem o legatura, dar nu suport sa aud cat de fericit esti si vai ce de lucruri interesante ai facut cu "ea"...ma doare sufletu' si nu.mi place, mi.e tare frica si de mare, de vama si 1 mai, pe masura ce se apropie zilele parca nu.mi vine sa mai plec...
nu stiu ce sa zic, ce sa cred...de ce nu pot sa fac ceva? si cel mai important de ce nu gasesc odata raspunsul la intrebarea : "vrei sa uiti si sa te vindeci sau preferi sa stai trista si nervoasa?"...a trecut destul timp, n.ar trebuie sa fi aflat deja raspunsul?..si de ce mereu numai altora li se intampla sa rezolve problemele si sa revina la vechea relatie, ce au ei si n.am io?...
o harababura si o mare vraiste in capul meu, ganduri imprastiate peste tot...ma doare capu'
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu