zambete de soare:)

pana acum am reusit sa inot pe langa visele legate de ultima perioada, gen ultimele 4 luni, azi.noapte insa visul s.a suparat si s.a incapatanat sa ma prinda in vartejul lui..am visat mult, am visat sentimente pe care le credeam uitate, am visat intamplari de care nu.mi aminteam si persoane ratacite de prin gandul meu...m.am trezit doar cu un mic junghi in inima, ceea ce inseamna ca a mai trecut din durere si ca ma refac, e semn bun, zic eu...am avut parte de mult sprijin, ajutor, zambete si maini intinse de la persoane care nu au nici acum vreo idee cat de tare m.au ajutat atunci..

sunt norocoasa, din pacate nu spun asta foarte des si nici nu constientizez asta foarte des, tind sa ma concentrez pe putinele lipsurile pe care le resimt si care minimizeaza extrem de mult toate lucrurile bune si senine din viata mea...stiu ca gresesc si incerc sa schimb asta..

m.am trezit schimbata, nush in ce fel m.am schimbat dar ma simt pur si simplu altfel, ma simt ca un copacel in plina primavara, inflorit si zambind catre soare..stiu ca aveam nevoie de cateva palme de la Dumnezeu ca sa ma trezesc la viata, sa incetez cu lamentarile si regretele; le.am primit, au fost dure, dar am primit in schimb lucruri de nepretuit precum viata, sansa, prieteni si pe mine...iubesc mai mult ceea ce am, incerc sa fiu mai buna si sa daruiesc tuturor un zambet cald, nu.mi iese mereu, dar ma straduiesc pentru ca mi.am dat seama ca sunt puternica, pentru ca sunt femeie si nu forta fizica ma face puternica , ci toate celelalte lucruri, calitati si defecte care ma definesc..

sunt femeie si tocmai aceasta stare ma face puternica..sunt femeie, voi fi mama si sotie, sunt construita a fi puternica, voi reprezenta stalpul de sprijin al lui barbat si voi indruma primii pasi ai unui copil, pentru care voi fi cel putin in primii ani de viata centru universului sau, am cea mai frumoasa menire din lume: a fi mama, a construi si a indrepta un copil spre lucrurile frumoase si importante ale vietii...am obligatia si dreptul de a fi puternica, sunt femeie si lucrul asta mi.e mai clar ca niciodata...


m.am saturat sa astept un "el" sa ma faca sa ma simt completa si m.am hotarat ca nu am nevoie de un "el" ca sa fiu completa, sunt mult prea minunata ca sa ma las prada depresiilor si regretelor, voi incerca sa gandesc optimist si daca va fi sa vina, sa cunosc candva un "el" al meu atunci va fi grozav, dar daca nu, n.are rost sa imi petrec tineretea asteptand cand pot face o multime de lucruri extraordinare, pot sa ma catar, pot sa cant, sa pictez, sa fac poze, sa get a job, sa fac ceea ce.mi place, sa ascult muzica, sa ma imbat, sa ies la o plimbare cu prietenii, sa calatoresc, sa zambesc strainilor pe strada, sa imi pun o rochie dragutza, sa ma simt frumoasa, sa citesc o carte interesanta si sa vad un film bun, sa beau o cafea aromata, sa ofer clipe placute si bucurii celor dragi, atatea de facut si atat de putin timp la dispozitie...e chiar pacat sa ne irosim putinul timp pe care il avem cu lucruri atat de inutile..